A trecut vreme copilarie, cand , copil fiind , mergeam la sfarsit de saptamana la bunica, mai precis in camara bunicii, ravasindu-i ordinea desavarsita in cautarea "comorilor" ascunse in cutii din carton.
Stateau ascunse de vreme, lucruri folositoare odata. Nu eram tentat sa ma infrupt din serbetul de zmeura sau din dulceata de capsuni ce se odihneau ordonat pe rafturi ...voiam sa caut "comorile"din cutiile acoperite cu un strat subtire de praf.
Dupa o saptamana cu extemporale ,teme si meditatii, evadam , impreuna cu sora mea, la marginea orasului,... acolo stateau bunicii intr-o casuta cocheta, ca o cutie de carton , invelita in poleiala, pregatita sa ascunda un dar pretios.
Explorator prin cutii de carton
Prima cutie din carton "explorata" a fost descoperirea vietii mele...asta se intampla cand aveam vreo 8 ani, cand, fara sa vreau, cocotandu-ma sa ajung la un cos plin cu nuci de pe un raft, am pus piciorul pe o cutie, in loc de scaun...si surpriza! Capacul cutiei a cedat, descoperind comoara ! Aranjate cu grija stateau ascunse de timp obiecte de pret, de altadata, din casa bunicii. Un album cu fotografii vechi, o curea militara, ce o purtase bunicul in vremurile de ostasie, niste sticle de la de la bauturi de marca, o lampa veche cu picior din sticla, aparatul foto, antic si dedemult al bunicului si multe maruntisuri, m-au facut sa raman cu gura cascata.Am ramas pentru o vreme blocat ! Intamplarea ma facuse din acel moment un explorator prin cutiile de carton. curiozitatea era maxima si mi-am promis atunci sa revin cat mai des , cu treaba sau fara treaba, in camara bunicii.
Casuta din cutii de carton
In spatele blocului era o magazie plina cu ambalaje. Alimentara de la parterul blocului ingramadise in spatiul ingust ce-l avea pus la dispozitie de administratorul de bloc, cutii din carton, cutii de la masline, sticle de lapte si apa minerala, lopeti pentru dezapezire si fel de fel lucruri utile si inutile.
Radu, colegul meu de clasa, venise cu verisorii lui sa facem o partida de tenis cu piciorul pe "terenul" nostru de sport, incropit la repezeala in parcarea masinilor. Dupa cateva meciuri pierdute in fata verisorilor, lui Radu i se nazari sa sara gardul de sarma si sa intre in magazia alimentarei. Nu trecu mult timp si Radu iesi in usa magaziei cu cateva cutii din carton.
Am luat cutiile ,si dusi am fost, direct pe malul lacului.
Ascunsa in dosul unui stufaris, aveam incropita o casuta. Nu era mare lucru. Patru pari si un acoperis din folie ne tineau loc de cort, ferindu-ne de toropeala soarelui. Venisem cu ideia ca sa facem si pereti la casuta. Din cutii din carton, colectate de pe la tomberoane, incropisem doi pereti. Astazi cu noua prada reuseam sa ducem la sfarsit lucrarea....
Cutii de la bunici
Ajunsesem la varsta cand aveam nepoti. Sotia mea pregatea, fel de fel de bunatati.Zacusca,serbetul si dulceturile asteptau sa fie trimise celor dragi.In fiecare toamna trimeteam nepotilor, ambalate in cutii din carton www.Prodamco.ro , o parte din munca noastra, amintindu-mi cu nostalgie de camara bunicii.